sigla Cuvintele lui Stefan
  • Cuvinte
  • Linii și hașuri
  • Povești
  • Rime
  • Newsletter

Cartea Miracolelor

de K. J. Mecklenfeld

Tipărită la editura Humanitas

Un fulger, o casă din tărâmul Terria, un copil sunt elementele cheie ale începutului cărții. Terria, tărâmul în care magia devenise un talent obișnuit este de asemenea și tărâmul în care Finn, un băiat de 11 ani, este într-o noapte atins de un fulger. De aici începe tragedia sa, în care realizează că toate puterile sale magice dispăruseră tocmai lui, un viitor vrăjitor, până și o simplă vrajă în domeniul aerului și al vânturilor, părându-i acum imposibilă. De altfel, toată Terria era împărțită în patru ținuturi, fiecare specializat în câte un element primordial (apa, aerul, pământul și focul). În fiecare ținut exista câte un arhimagician, cel mai avansat vrăjitor din întreaga Terrie pe respectivul element. În ținutul aerului, bătrânul Stormwind (numele provenindu-i de la un joc de cuvinte din engleză, storm = furtună, wind = vânt) era stăpânul arhimagician, și al cărui nepot era chiar Finn, personajul nostru.

Odată cu pierderea abilității de a mai face vrăji, Finn trece prin momente grele, chiar depresive, scopul său în viață devenind neclar. Însă, printr-o coincidență, în acele momente de nesiguranță, află despre o anumită Carte a Miracolelor, o carte care putea îndeplini o dorință oricărei persoane care ar fi scris în ea. Astfel, când bunicul lui Finn îi oferă posibilitatea de a veni pe la el în vizită pentru o întâlnire cu ceilalți ucenici ai arhimagicienilor, Finn acceptă și face tot posibilul să găsească Cartea Miracolelor.

Trece printr-o serie de probe împreună cu noii săi prieteni din celelalte ținuturi, dar întorsătura de la final (care da, există) nu o prezice nimeni. Poate un singur indiciu vă mai pot oferi... Oare fulgerul a fost o coincidență?

Am căutat despre autoarea cărții, K. J. Mecklenfeld și nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că în spatele acestui pseudonim se ascunde o autoare română, născută la Iași. Despre Cartea Miracolelor declară într-un articol de pe propriul blog că este prima parte dintr-o serie mai mare, singura publicată până acum. De asemenea ilustrațiile Joannei Bucur parcă completează fericit cartea, de la înflorituri până la desene minuțios făcute, contribuie toate la spiritul magic și misterios al poveștii.